Leo. » Cutiuta cu muzichii

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Remember 1990, vol. 1)

leonardo — Fri, 05 Mar 2010 01:42:52 +0000

Un vechi intelept spunea o data: Omnia mea mecum porto. Acesta este si principiul meu in viata. Dar daca ar fi sa plec intr-o zi pe o insula, as lua cu mine, in plus, toata muzica produsa in anii ‘90. De ce? Pentru ca din punctul meu de vedere este cea mai prodigioasa perioada a muzicii contemporane din ultimii 20 de ani. Probabil ca toate aceste opinii personale au fost rezultatul faptului ca in 1989, abia iesiti din comunism, toti cei tineri am descoperit muzica internationala adevarata, la care nu aveam acces in afara de televiziunea bulgara si toata aceasta informatie ne-a coplesit, iar noi eram nerabdatori sa asimilam cat mai mult si cit mai repede tot noianul acela de ritmuri noi.

Perioada glorioasa incepuse de fapt cu 1989 cind muzica avea sa se schimbe si sa devina ceea ce cunoastem acum sub numele de muzica anilor ‘90. Iar ceea ce a contribuit in mare masura la raspindirea acestui curent au fost radiourile romanesti aparute imediat dupa revolutie: Radio Nova, Radio Delta, Unifan, Radio Contact, Fun Radio. Era epoca nebuniei: toata lumea asculta radioul zi si noapte, se “”trageau” casete pe banda rulanta, se gaseau casete la tarabe ca piinea calda, se schimbau casete, se schimbau caiete de versuri, era o frenezie nespusa. Ai auzit ultima melodie a lui… ? Dar pe asta o stii? E beton! Am gasit caseta cu… la taraba! Inregistreaza-mi si mie caseta asta! Nu uita sa imi aduci caseta inapoi! Vreau si eu albumul asta! si asa mai departe, erau lucruri comune discutate in pauzele de liceu si dupa ore.

Topurile de radio erau la moda. Toti votau melodia trimitand scrisori peste scrisori la redactia radiourilor, uneori chiar mergand personal si lasand scrisoarea lui si a prietenilor, uneori votand in grup o melodie preferata a grupului de prieteni. Altii, incercau sa fure la vot sa si trimita mai multe scrisori cu aceeasi melodie dar cu scris de mana diferit. Altii erau cei norocosi, care nimereau primele trei locuri iar scrisoarea lor era premiata: o caseta, un vinil, un abtibild, un afis cu artistul sau radioul favorit.

Candva ascultam melodiile din acest playlist si eram uneori frustrat ca nu intelegeam la radio cine le canta cand erau prezentate. Sau cum se numesc sau de pe ce album fac parte sau pe ce loc se afla in top, o mie si una de intrebari care isi gaseau incet-incet raspuns de la zi la zi, de la luna la luna, lucruri pe care le scriam meticulos pe caiete, in agende, pe bloc-notes-uri improvizate din coli A4. De cele mai multe ori scriam total anapoda titlul, caci la vremea aceea nu stiam prea bine limba engleza si eram nevoit sa notez ceea ce auzeam asa cum auzeam. Mai apoi, nimeream un ziar sau o revista in care apareau ultimele topuri si eram cel mai fericit om ca reusisem sa aflu cum se scriu corect artistul sau piesa auzita la radio.

Pentru mine, cel mai bun ghid in acest periplu al muzicii anilor 90 a fost Topul 30 de la Radio Contact. Nu cred ca poate uita nimeni, noptile de joi, cind, la ora 21:00, nu mai conta nimic din ceea ce se intimpla pe planeta aceasta. Timp de 2 ore, animatorul ne tinea cu sufletul la gura, incercand sa ne distraga atentia de la cine ar putea fi pe primul loc si totul culmina cu ora 22:30 cind aflam number one-ul. Atunci unii deveneau furiosi, altii bucurosi, caci fie piesa lor nu ajunsese nici in aceasta editie pe primul loc fie dimpotriva era si in aceasta saptamana cea mai buna din top. Top 30 si animatorii care l-au prezentat au fost cei mai buni invatatori pentru mine si in materie de gusturi si de cultura muzicala. De aceea vreau sa dedic acest post ca un tribut acelei emisiuni si in special lui Gabi Dobroiu si Cristi Tomescu. Sper ca multi din cei care au urmarit acest top sa se bucure reascultand citeva din hiturile acelei perioade, melodii pe care probabil nu le-au mai auzit de 15-20 de ani incoace.

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Remember 1990, vol. 1)

Vezi si:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Antologie Alan Silvestri)

leonardo — Sun, 28 Feb 2010 18:54:46 +0000

Alan Anthony Silvestri este un compozitor de muzica de film si dirijor american, nascut pe 26 Martie 1950 in New York City. S-a nascut intr-o familie in care tatal si mama sa erau a doua generatie a unor familii de imigranti, italieni respectiv irlandezi. A fost de mic un autodidact si a invatat sa cante la toba, clarinet, saxofon, fagot si fluier. A studiat chitara timp de 2 ani la Colegiul de muzica Berklee din Boston dar a renuntat pentru a canta cu trupa lui Wayne Cochran, C.C. Riders, continuindu-si studiile apoi doar intre turnee. A fost pe rind chitarist, tobosar iar mai tarziu aranjor in diverse alte trupe muzicale. In 1976 a inceput sa invete sa cante la pian. Si-a inceput cariera de compozitor de film la 21 de ani cind a scris coloana sonora a filmului The Doberman Gang (1972) printr-o intimplare norocoasa pentru el, in timp ce vagabonda prin Los Angeles dupa ce ramasese lefter.

Norocul nu l-a parasit se pare, caci de atunci a devenit un compozitor de succes pentru ca a scris coloane sonore pentru filme de succes. Primul film din seria de filme de succes la care a contribuit a fost Idila pentru o piatra pretioasa (Romancing the stone, 1984) care ii avea in distributie pe Michael Douglas si Kathleen Turner. A urmat apoi un film care va face istorie Back to the future, partea I, regizat de Robert Zemeckis in 1985. Zemeckis l-a cooptat pe Silvestri si pentru urmatoarele 2 parti din 1989 si 1990. In 1987 a scris coloana sonora pentru prima parte a seriei Predator iar in 1989 pentru The Abyss, regizat de James Cameron, film ce a castigat Oscarul pentru cele mai bune efecte speciale, din acel an. Seria de filme de succes pentru care va scrie teme principale sau coloane sonore devine din ce in ce mai lunga: Death becomes her, cu Meryl Streep, castigator al Oscarului pentru cele mai bune efecte speciale in 1992, The bodyguard, cu Whitney Houston si Kevin Costner, in 1992, Forrest Gump, castigator al 6 premii Oscar in 1995 si asa mai departe.

Ceea ce il caracterizeaza din plin pe Silvestri, pe linga inspiratie si ca este un adevarat om-orchestra, este si faptul ca se adapteaza foarte usor trecerii de la un gen de film la altul (a scris si pentru comedii, filme pentru copii, seriale tv, drame si thrillere) dar si tendinta pentru compozitii ample, simfonice si memorabile. Poate cea mai reusita compozitie a sa ramane, pe linga temele seriei Back to the future, suita Forrest Gump, pentru care a si fost nominalizat la Oscar.

Va propun in aceasta seara sa descoperiti, deci, un om care a facut si cu siguranta va mai face cariera la Hollywood. Am listat, ca de obicei, creditele pentru fiecare melodie din playlist, ca sa va faceti o idee despre aptitudinele acestui compozitor de exceptie.

Enjoy!

Vezi si:

Playlist

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Antologie Alan Silvestri)

A hero comes home – Beowulf (2007)
muzica si versuri: Glen Ballard, Alan Silvestri; producator: Glen Ballard, Alan Silvestri; interpret: Idina Menzel

Believe – The Polar Express (2004)
muzica si versuri: Glen Ballard, Alan Silvestri; producator: Glen Ballard, Alan Silvestri; interpret: Josh Groban

Butterfly fly away – Hannah Montana: The Movie (2009)
muzica si versuri: Glen Ballard, Alan Silvestri; interpret: Miley Cyrus, Billy Ray Cyrus

End Credits – Contact (1997)
muzica: Alan Silvestri

End Credits – The quick and the dead (1995)
muzica: Alan Silvestri

Fast forward – Serendipidity (2001)
muzica: Alan Silvestri; interpret: Alan Silvestri

Finale – The Abyss (1989)
muzica: Alan Silvestri

Forrest Gump Suite – Forrest Gump (1994)
muzica: Alan Silvestri; interpret: Alan Silvestri

Journey to Transylvania – Van Helsing (2004)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme - Cast away (2000)
muzica: Alan Silvestri; interpret: Alan Silvestri

Main Theme – Back to the future I (1985)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Back to the future II (1989)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Back to the future (1990)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Predator (1987)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Predator 2 (1990)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Romancing the stone (1984)
muzica: Alfred Newman; interpret: Alan Silvestri

Main Theme – The bodyguard (1992)
muzica: Alan Silvestri

Main Theme – Young Guns II (1990)
muzica: Alan Silvestri

Oye – The Mexican (2001)
muzica si versuri: Alan Silvestri, Abraham Laboriel; interpret: Abraham Laboriel

Pandora’s Box – Lara Croft, Tomb Raider: The cradle of life (2003)
muzica: Alan Silvestri

The Boat Race – Stuart Little (1999)
muzica: Alan Silvestri

The Legend of The Scorpion King – The Mummy returns (2001)
muzica: Alan Silvestri

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Solo-uri de chitara, vol. 1)

leonardo — Tue, 23 Feb 2010 21:18:44 +0000

Dupa ce aseara Manfred Mann mi-a adus aminte de un vis mai vechi de a face o cutiuta cu solou-uri de chitara (electrica), astazi am reusit sa pun acest vis in fapt. Bineinteles ca nu vreau sa concurez cu topurile de pe internet ale celor mai bune solo-uri de chitara, pentru ca aceasta rubrica este mai mult personala. Daca veti gasi in lista melodiilor de astazi – unele mai cunoscute, altele care imi plac mie - macar cateva dintre cele ce se regasesc si in preferintele voastre, atunci voi fi mai mult decat fericit.

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Solo-uri de chitara, vol. 1)

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Antologie Ennio Morricone)

leonardo — Sun, 21 Feb 2010 15:02:05 +0000

Ennio Morricone este un compozitor si dirijor italian, nascut la Roma pe 10 noiembrie 1928. Nascut intr-o familie de muzicieni, a fost un copil precoce din punct de vedere muzical, compunand inca de la 6 ani. Studiind trompeta, la recomandarea tatalui sau, dupa absolvirea Conservatorului, chiar in anii celui de-al doilea razboi mondial, Morricone a continuat sa lucreze la diverse compozitii si aranjamente clasice. Traumele personale din timpul razboiului cit si instrumentul sau favorit, trompeta, se vor regasi mai tirziu in compozitiile sale care abunda in instrumente de suflat si sunt dominate in mare parte de o atmosfera sumbra si apasatoare.

Spre deosebire de Moroder, Morricone a inceput sa compuna muzica de film, venind cu o alta perspectiva si abordare, daca tinem cont de experienta sa in muzica clasica ca dirijor, orchestrator si trompetist. Din acest punct de vedere nu putem compara activitatea celor doi in domeniul muzicii de film. Morricone a inceput sa compuna initial pentru radio si televiziune, ca membru al unei trupe de jazz si facand aranjamente muzicale pop. Dupa succesul avut de melodia “Se telefonando” compusa impreuna cu Maurizio Costanzo si interpretata de Mina in 1966, el a inceput sa compuna si pentru alti artisti precum Gianni Morandi, Rita Pavone, Paul Anka, Amii Stewart sau Mireille Mathieu.

Totusi, cariera lui de compozitor este cunoscuta mai ales in domeniu muzicii de film. Compozitiile sale pentru film au debutat cu coloanele sonore pentru westernurile Spaghetti, filme low-budget specifice cinematografiei italiene de la mijlocul anilor ‘60 (de unde si denumirea lor). Dintre aceste productii, cele mai importante sunt Pentru un pumn de dolari (1964), Pentru cativa dolari in plus (1965) sau Cel bun, cel rau, cel urat (1966), filme ce il aveau ca actor principal pe Clint Eastwood. Peste ani, cei doi se vor mai intersecta, atunci cand Morricone va compune coloana sonora a filmului “In bataia pustii” (1993), in care Eastwood juca de asemenea rolul principal.

Ascultand coloanele sonore ale acestor westernuri Spaghetti, filme cu un accent pe drama sau comedia de situatie prezentate intr-o forma simpla, demitizata, veti remarca faptul ca Morricone a reusit sa sublinieze astfel de momente tensionate sau vesele din film utilizand efecte sonore bizare. Aceasta perioada din viata de compozitor a lui Morricone se intinde pe aproape 15 ani si 40 de filme, multe dintre ele regizate de Sergio Leone, cu care Morricone a realizat una din rarele colaborari exemplare dintre regizor si compozitor din istoria cinematografiei. Dupa aceasta colaborare, el a inceput sa compuna pentru alte productii italiene si franceze, iar la mijlocul anilor ‘80 mai mult pentru filme hollywoodiene care s-au dovedit de un success notabil. Printre acestea A fost odata in America (Once upon a time in America, Sergio Leone, 1984), Incoruptibilii (The Untouchables, Brian de Palma, 1987), Hamlet (Hamlet, Franco Zeffirelli, 1990), Bugsy (Bugsy, Barry Levinson, 1991), In bataia pustii (In the line of fire, Wolfgang Petersen, 1993), Hartuire sexuala (Disclosure, Barry Levinson, 1994), Misiune pe Marte (Mission to Mars, Brian de Palma, 2000). Cu toate acestea, cea mai cunoscuta melodie compusa de Ennio Morricone, ramane, bineinteles, Chi Mai. Nu exista probabil cineva care sa nu fi auzit aceasta melodie, compusa pentru un film francez “Le Professionnel” (1981), in care juca la vremea aceea vedeta Jean-Paul Belmondo. Din pacate filmul nu a ramas cunoscut in vreun fel aparte publicului, dar melodia Chi Mai a rezistat timpului si a ramas, din punctul de vedere al criticilor, capodopera lui Ennio Morricone.

In 2006 a fost decorat cu Ordinul de Merit in grad de Mare Ofiter al Republicii Italiene, acordat de presedintele italian Azeglio Ciampi, iar in anul 2008 i-a fost inmanat Ordinul National in grad de Cavaler al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze, acordat de presedintele francez, Nicolas Sarkozy.

Ca si celalalt compatriot al sau, Giorgio Moroder, Morricone este si ramane un reper in muzica internationala. Desi nu a castigat niciodata un premiu Oscar, Morricone a adunat mai multe premii BAFTA (echivalentul britanic al premiilor Oscar), Leul de Aur sau Grammy. Influenta sa muzicala se intinde pina in zilele noastre, parte din compozitiile sale fiind re-interpretate sau preluate de artisti ca Metallica, Ramones, Bruce Sprinsgteen, Muse si multi altii. In 2007, a fost produs un album-tribut pentru Ennio Morricone, in care artisti de talie internationala (printre care Andrea Bocelli, Celine Dion, Metalica, Bruce Springsteen, Roger Waters, Herbie Hancock, Quicy Jones) au interpretat in maniera lor proprie melodiile sale de succes.

Am sa inchei, nu inainte de a lista melodiile compuse de Ennio Morricone, alaturi de creditul pe care l-a avut in fiecare caz. Din cei peste 40 de ani de activitate am selectat in lista mea cateva melodii de succes dar si cateva raritati care nu sunt listate in colectiile muzicale aparute intre timp. Unele dintre melodii sunt rare, greu de gasit si necunoscute publicului.

Enjoy!

Vezi si:

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Antologie Ennio Morricone)

A fistful of dollars – Per un pugno di dollari (1964)
muzica: Ennio Morricone; dirijor: Ennio Morricone

Argomenti – Le Casse (17971)
muzica: Ennio Morricone; versuri: Franco Evagelisti; interpreta: Astrud Giberto

Chi Mai – Le Professionnel (1981)
muzica: Ennio Morricone

Deborah’s Theme – Once upon a time in America (1984)
muzica: Ennio Morricone

El Mundial – Campionatul mondial de fotbal din Argentina (1978)
muzica: Ennio Morricone

For a few dollars more – Per Qualche Dollaro in Più (1965)
muzica: Ennio Morricone; dirijor: Ennio Morricone

Here’s to you – Sacco e Vanzetti (1971)
muzica si versuri: Ennio Morricone, Joan Baez; interpreta: Joan Baez

In ginocchio da te – Gianni Morandi (1964)
muzica: Franco Migliacci; versuri: Bruno Zambrini; aranjament: Ennio Moricone; interpret: Gianni Morandi

In fondo agli occhi miei – Ménage all’italiana (1965)
muzica: Ennio Morricone; interpret: Anna Moffo

J’oublie la pluie et le soleil – Mireille Mathieu (1974)
muzica: Ennio Morricone; versuri: Mireille Mathieu; interpreta: Mireille Mathieu

Metti una sera a cena – Metti una sera a cena (1969)
muzica: Ennio Morricone; interpreta: Milva

Morale – La Piovra 2 (1984)
muzica: Ennio Morricone

My name is Nobody - Il mio nome e’ Nessuno (1973)
muzica: Ennio Morricone

Ness Family Theme – The Untouchables (1987)
muzica: Ennio Morricone

Once upon a time in West – C’era una volta il West (1968)
muzica: Ennio Morricone

It’s wromng for me to love you – Butterfly (1982)
muzica: Ennio Morricone; versuri: Carol Connors; interpreta: Pia Zadora

Se telefonando – Mina (1966)
muzica: Ennio Morricone; versuri: Maurizio Constanzo; interpret: Mina

The Ecstacy of Gold - Il buono, il brutto, il cattivo (1966)
muzica: Ennio Morricone; dirijor: Ennio Morricone

The Good, the Bad and the Ugly – Il buono, il brutto, il cattivo (1966)
muzica: Ennio Morricone; dirijor: Ennio Morricone

The Sicilian Clan – Il Clan Dei Siciliani (1969)
muzica: Ennio Morricone

Thrilling – Thrilling (1965)
muzica si versuri: Sergio Bardotti, Gianni Musy, Ennio Morricone; interpreta: Rita Monico

Un ami – Revolver (1973)
muzica: Ennio Morricone; interpret: Daniel Beretta

Cutiuta cu muzichii (Editie speciala, Muzica din filme vechi IV)

leonardo — Mon, 15 Feb 2010 23:22:40 +0000

Iata ca nu m-am putut abtine dupa trilogia cutiutelor cu muzica din filme vechi si revin cu a patra, asa in stilul Razboiul Stelelor

So, am stat si mi-am scormonit mintea si mi-am adus aminte de Benji, catelul nazdravan, de Daktari si leul neputincios, de Invadatorii, serialul tv care m-a marcat si care mi-a schimbat intr-un fel mentalitatea in privinta extraterestrilor, film pe care l-am revazut cu aceeasi placere si acum, dupa 40 de ani, si multe altele. Pe unele dintre ele le-am vazut, pe altele nu, dar faima lor s-a transmis cumva, asa, oral, din generatie in generatie, in familie, pina la mine. Fiecare generatie are, in felul ei, filmele care o caracterizeaza, iar filmele anilor ‘60-’80, pot spune ca sunt foarte apreciate de parintii mei, in ciuda tuturor filmelor noi care apar la tv sau la cinema.

Acum ca tot am depasit bariera psihologica a cifrei trei si am trecut la patru, promit sa mai revin si cu partea a cincea in curand!

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica din filme vechi IV)

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Giorgio Moroder)

leonardo — Sat, 13 Feb 2010 23:57:02 +0000

Giorgio Moroder, pe numele sau real Hansjoerg Moroder, este un compozitor, producator si interpret italian nascut pe 26 aprilie 1940 in Tirolul de Sud (la granita dintre Italia si Austria). Sunt foare multe lucruri de spus despre toata intreaga sa activitate muzicala de peste 40 de ani, dar am sa ma rezum la informatii punctuale si concise care sa reflecte personalitatea lui si am sa va las pe voi, cei care veti gasi creatia sa demna de atentie, sa descoperiti mai multe lucruri despre el.

Putini oameni au auzit de Giorgio Moroder, desi i-au ascultat compozitiile multi ani la rind, fara sa stie ca el este compozitorul, producatorul sau interpretul melodiilor lor favorite. Giorgio Moroder nu numai ca este un castigator a 3 premii Oscar pentru muzica de film (pentru Midnight Express in 1979, Flashdance in 1984 si Top Gun in 1987) si a multor altor premii Golden Globe, Grammy, BAFTA, etc. dar si un compozitor ale carui creatii au supravietuit testului timpului. Cele mai cunoscute melodii ale sale (compozitie) sunt Take my breath away (interpretata de Berlin), Love kills (interpretata de Freddie Mercury), tema filmului Flashdance si nu in ultimul rand, tema filmului The Neverending Story. Cateva dintre melodiile compuse si interpretate chiar de el, precum Chase, Battlestar Galactica, Evolution sau Machines va sunt cu siguranta binecunoscute din fundalurile sonore ale multor emisiuni radio si tv.

Mai mult decat atit, Giorgio Moroder este un inovator si un creator in domeniul muzicii, filmului si chiar al designului auto. Putini stiu ca el s-a implicat in restaurarea filmului Metropolis (un film deja clasic al cinematografiei, regizat de Fritz Lang in 1927) si a refacut coloana sonora, implicandu-se totodata si in partea de editare a filmului. Este considerat in unele surse ca fiind parintele muzicii disco, datorita productiilor sale de la sfarsitul anilor 70 – inceputul anilor ‘80, pentru Donna Summer, David Bowie, Blondie, Irene Cara si multi altii. La sfarsitul anilor ‘80 s-a implicat, alaturi de Claudio Zampolli, in fabricarea si designul masinii Cizeta-Moroder. A fost de asemenea si co-autor a trei imnuri pentru Jocurile Olimpice (Los Angeles ‘84, Seoul ‘88 si Beijing ‘08) si al imnului Campionatului mondial de fotbal din Italia (1990), cu piesa Un’estate italiana, interpretata de Gianna Nannini si Edoardo Bennato. In 2004 a fost introdus in Dance Music Hall of Fame iar in 2005 a primit titlul de Commendatore (Ordinul de merit in grad de Comandor al Republicii Italiene) de la presedintele Italiei, Azeglio Ciampi.

Ar fi dificil sa insiram aici, intr-un post de cateva paragrafe, toate realizarile lui Giorgio Moroder. El ramane un nume celebru si demn de remarcat in oricare dintre enciclopediile lumii. Renumele pe care si l-a castigat printre artistii din toata lumea este dovedit si de numeroasele tributuri muzicale aduse prin preluarea, mixarea sau interpretarea piesei sale de rezistenta, Chase, una din cele mai cunoscute piese disco instrumentale.

Am detaliat lista cutiutei de astazi, incercand sa dau creditul corect pieselor pe care le veti asculta in playlist si pentru a sublinia rolul pe care Giorgio Moroder l-a avut in melodiile sale de succes.

Enjoy!

Vezi si:

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Giorgio Moroder)

Battlestar Galactica – Battlestar Galactica (1978)
muzica: Giorgio Moroder

Call me – American Gigolo (1980)
muzica si versuri: Giorgio Moroder, Deborah Harry (Blondie); interpret: Blondie

Chase – Midnight Express (1978)
muzica: Giorgio Moroder

Evolution – Battlestar Galactica (1978)
muzica: Giorgio Moroder

Forever friends – Jocurile Olimpice din Beijing, China (2008)
muzica: Giorgio Moroder, Kong Xiangdong; interpret: Sun Nan, Chang Hui-me

From here to eternity – From here to eternity (1977)
muzica: Giorgio Moroder

Hand in hand – Jocurile Olimpice din Seoul, Coreea de Sud (1988)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Tom Whitlock; interpret: Koreana; producator: Giorgio Moroder

I feel love – Donna Summer (1977)
muzica si versuri: Donna Summer, Giorgio Moroder, Pete Bellotte; producator: Giorgio Moroder, Pete Bellotte

Love kills – Metropolis (1984)
muzica si versuri: Freddie Mercury, Giorgio Moroder; interpret: Freddie Mercury (Queen)

Love Theme – Flashdance (1983)
muzica: Giorgio Moroder; interpret: Helen St. John

Machines – Metropolis (1984)
muzica: Giorgio Moroder; interpret: Giorgio Moroder

Push it to the limit – Scarface (1983)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Pete Bellotte; interpret: Paul Engemann

Reach out – Jocurile Olimpice din Los Angeles, S.U.A (1984)
muzica si versuri: Giorgio Moroder, Richie Zito, Paul Engemann; interpret: Paul Engemann

Son of my father – The Chicory Tip (1972)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Pete Bellotte; interpret: The Chicory Tip

Take it higher – Over the top (1987)
muzica si versuri: Giorgio Moroder, Tom Whitlock; interpret: Larry Green

Take my breath away – Top Gun (1986)
muzica si versuri: Giorgio Moroder, Tom Whitlock; interpret: Berlin

The NeverEnding Story – The NeverEnding Story (1984)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Keith Forsey; interpret: Limahl, Beth Anderson, Dee Haris

Together in electric dreams – Electric dreams (1984)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Phil Oakley (Human League); interpret: Giorgio Moroder, Phil Oakley; producator: Giorgio Moroder

Un’estate italiana – Campionatul mondial de fotbal Italia (1990)
muzica si versuri: Edoardo Bennato, Giorgio Moroder, Gianna Nannini, Tom Whitlock; interpret: Gianna Nannini, Edoardo Bennato; producator: Giorgio Moroder

What a feeling – Flashdance (1983)
muzica: Giorgio Moroder; versuri: Keith Forsey, Irene Cara; interpret: Irene Cara

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 3)

leonardo — Wed, 10 Feb 2010 23:59:01 +0000

In seara aceasta se incheie trilogia mea de muzica franceza. Si tot aceasta seara aduce si citeva povestioare despre melodiile aflate in aceasta cutiuta.

Prima povestioara e legata de melodia Comme d’habitude a lui Claude Francois. Daca o veti asculta, vi se va parea ca o stiti de undeva. Bineinteles ca da, doar este vorba de celebrul cantec al lui Frank Sinatra, My Way. Putini stiu insa ca versiunea franceza este versiunea originala. Versurile acestei melodii au fost scrise in 1967 de Claude Francois si Jaques Revaux. In anul 1968, lui David Bowie i s-a cerut sa scrie versurile pentru versiunea in limba engleza a cantecului, iar melodia compusa de el a primit titlul “Even a Fool Learns to Love”. Cu toate acestea, aceasta melodie nu a fost niciodata scoasa pe piata pentru ca intre timp Paul Anka, care auzise melodia in versiunea franceza in timpul unei vacante in Franta, le-a propus autorilor sa cumpere drepturile pentru compania lui. Ceea ce a urmat este istorie. In semn de protest, Bowie introduce citeva acorduri de pian ce aduc intrucatva cu cele din “My way”, in melodia “Life on Mars” de pe albumul Hunky Dory lansat in 1971. Va recomand sa ascultati aceasta melodie si nu numai pentru acest fapt. In acest moment, melodia “My way” este cotata in unele surse ca fiind melodia cu cele mai multe remake-uri din istoria muzicii.

A doua povestioara este cea a melodiei cantata de Yves Montand “Sous le ciel de Paris”. Melodia a fost lansata in 1951 pe coloana sonora a filmului cu acelasi nume si a fost interpretata in original de Jean Bretonnière. De-a lungul timpului melodia a facut parte si din repertoriul lui Edith Piaf, Paul Mauriat, Mireille Mathieu si multi alti artisti. Andy Williams a preluat aceasta melodie in versiunea engleza sub numele “Under the Paris Skies”, versiune care probabil este cea mai cunoscuta si pe care o puteti asculta aici. Ce este atit de special la acest cantec? Este probabil cel mai cunoscut cantec pe care il veti auzi vreodata mergand la Paris si fundalul muzical cel mai folosit in documentarele sau filmele care infatiseaza imagini din Paris. Este aproape imposibil ca cineva sa nu il fi auzit macar o data, cel putin in varianta instrumentala cantata, evident, la acordeon.

A treia povestioara este despre melodia “Je t’aime… moi non plus” interpretata de duetul (si, in acea perioada, cuplul) Jane Birkin si Serge Gainsbourg. Melodia fusese initial compusa pentru Brigitte Bardot, o vreme prietena/amanta lui Serge Gainsbourg, dar cum aceasta s-a retras din motive evidente, fiindca la vremea aceea era inca maritata, soarta a harazit ca succesul melodiei sa fie impartasit cu viitoarea sa prietena si ulterior consoarta, Jane Birkin. La vremea aceea, aceasta melodie a provocat un scandal imens in Franta, nu numai pentru versurile/sunetele explicite sexual dar si pentru ca spre finalul cantecului Jane mima un orgasm. Ca urmare, cantecul a fost interzis pe posturile de radio din aproape intreaga Europa. Cum publicitatea nu poate fi niciodata negativa, nu-i asa, cantecul si-a castigat faima si a doborat toate prejudecatile vremii si chiar si unele recorduri. De pilda, in Marea Britanie, dupa ce a reusit sa intre in topuri, dar cu versiunea instrumentala, single-ul a ajuns sa fie prezent in top chiar pe doua locuri deodata, fiecare din versiuni fiind, printr-un concurs de imprejurari, produsa de doua case de discuri diferite.

Va las acum sa ascultati cutiuta, nu inainte sa mai mentionez un lucru despre piesa lui Etienne Daho – Week-end a Rome. In interpretarea lui Daho melodia nu suna grozav, asta si pentru ca ritmul nu era destul de antrenant pe cat ar fi trebuit sa fie, dar ce sa-i faci era de abia anul 1984 atunci. Norocul a facut ca melodia sa fie preluata 10 ani mai tarziu de formatia Saint Etienne si refacuta cu titlul “He’s on the phone”, versiune pe care o puteti asculta aici si care suna cu muuult mai bine.

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 3)

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 2)

leonardo — Tue, 09 Feb 2010 23:14:33 +0000

Continui in aceasta seara cu partea a doua a trilogiei despre muzica franceza. In aceasta editie veti regasi melodii ceva mai noi.

Trebuie sa admit ca in aceasta intreprindere am mers pe firul memoriei personale si am ales initial melodii cunoscute, luand in considerare tocmai factorul de care vorbeam aseara si anume ca muzica franceza nu este un punct de rezistenta in propaganda muzicala pe care o auzim pe posturile de radio. Totusi, mergand inapoi pe firul timpului si abandonind o vreme firul memoriei mele am descoperit lucruri deosebite, care m-au trezit senzatii si amintiri bine ascunse, din copilaria mea, atunci cind petreceam vacantele la bunici si trebuia sa respect programul de somn de dupa-amiaza. Nu puteam sa adorm deloc in liniste, cum de fapt nu pot nici acum, asa ca intr-un moment de neatentie a bunicilor mei deschideam radioul aflat pe noptiera patului si ascultam in surdina muzica pina adormeam. Imi aduc aminte de atunci de Mireille Mathieu, Nana Mouskouri sau Dalida, care erau in voga in acei ani opt-zecisti. Ascultand melodiile de atunci am fost pentru citeva clipe transportat inapoi in timp si recunosc ca am fost cuprins de nostalgia acelor vremuri si de regretul momentelor irecuperabile ale copilariei.

Dar ma opresc aici cu dezvaluirile mele. Miine voi reveni cu a treia parte a cutiutei si, sper eu, cu citeva surprize deosebite. Si chiar si o povestioara despre o melodie cunoscuta in varianta engleza dar putin stiuta in varianta ei originala, in limba franceza.

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 2)

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 1)

leonardo — Mon, 08 Feb 2010 22:24:12 +0000

Recunosc: nu imi place limba franceza. Nu am studiat limba franceza in liceu, ca urmare nu sunt francofon si nici macar francofil. De ce nu imi place limba franceza? Pentru ca nu mi se pare melodioasa. Cu toate acestea, mi-am depasit prejudecatile, asa cum fac de regula de dragul acestei rubrici, si am ascultat muzica franceza cit nu am ascultat in toata viata mea, probabil. Si recunosc: muzica franceza suna bine uneori.

Concluzia mea personala este ca, desi exista un filon absolut universal de instrumentatie, ochestratie si melodicitate specific franceza, in toate melodiile pe care le-am audiat, de la Celine Dion la Johnny Haliday, de la Serge Gainsbourg la Jean-Jacques Goldman, de la Dalida la Pascal Obispo, totul suna strict inconfundabil frantuzeste, fara nici o indoiala. Probabil ca toate hiturile frantuzesti pe care nu le-am auzit vreodata – si cu siguranta ca majoritatea romanilor nu le-a auzit - suna la fel, dar am sentimentul ca in cazul muzicii franceze versurile fac totul. Dar cum eu nu cunosc limba nu pot decat sa intuiesc acest lucru.

Din pacate, in ciuda francofoniei cu care ne laudam, muzica franceza este o muzica vitregita pe posturile de radio romanesti (doar Radio Contact la vremea lui difuza muzica franceza, un lucru bineinteles firesc, data fiind originea lui) si admit acest lucru chiar daca nu sunt un vorbitor si admirator de limba franceza. Lumea trebuie sa stie, sa cunoasca, sa exploreze stiluri muzicale, genuri muzicale, iar absenta muzicii franceze din playlistul radiourilor noastre este si ea o forma de cenzura.

Dar nu va mai retin, va las sa audiati acest prim volum, asigurandu-va ca vor mai urma 2 volume in curand. Nu am ales in mod intentionat un power-play pentru aceasta editie fiindca as fi nedrept fata de oricare dintre artisti. Acum ca am ascultat destula muzica franceza incat sa cred ca pot recunoaste majoritatea artistilor, imi permit sa spun ca muzica franceza este totusi una originala si asta pentru ca nu se vrea comerciala. Asta este opinia mea si cred cu tarie in ea, acest lucru ar explica si de ce nu este atit de raspandita. Totusi, aceasta forma de rezistenta a francezilor la anglicizare – si ma refer aici indirect si la compromisul de “comercialism” pe care il implica aceasta anglicizare - trebuie admirata si respectata.

Later edit: Aceasta cutiuta a devenit intre timp o editie super-speciala pentru ca include acum si un bonus de 5 melodii propuse de Alexandru Gheorghias. Thx Alex!

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editie speciala (Muzica franceza, vol. 1)

Cutiuta cu muzichii (Editia XXXIV)

leonardo — Thu, 28 Jan 2010 23:25:14 +0000

Cutiuta continua cu muzica din topurile internationale, dupa citeva saptamini de editii speciale. Pentru aceasta editie power-play-ul a fost destul de strans pentru ca am avut de ales intre Norah Jones si cuplul D’Alessio-Fabian, dar pentru ca Norah Jones a beneficiat de un post special, astazi ii desemnez pe Gigi D’Alessio & Lara Fabian – Un cuore malato.

Enjoy!

Playlist:

Cutiuta cu muzichii – Editia XXXIV